Ruptura de menisc: cauze, simptome, tratament

Dr. Gabriela Soare, medic specialist ortopedie-traumatologie, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife, Bucuresti

Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni la nivelul genunchiului, urmata de leziunea de ligament incrucisat anterior. Meniscurile (intern si extern sau medial si lateral) sunt doua formatiuni cartilaginoase semilunare situate in genunchi, intre femur si tibie.

Meniscurile au rol de amortizor intre cele doua suprafete osoase, asigurand lubrifierea articulara, precum si stabilitatea. Ele protejeaza cartilajul articular de uzura.

Care sunt cauzele rupturii de menisc?

Orice activitate ce presupune accelerari sau decelerari bruste (alergare sau sprintare), rotiri puternice (pivotari), schimbari bruste de directie, in special cand puneti greutate pe genunchi, poate determina o leziune de menisc. Astfel, o leziune de menisc este frecvent intalnita in sporturile de contact, cum este fotbalul, dar si in sporturile ce necesita sarituri sau rasuciri, cum sunt voleiul, tenisul sau baschetul. Chiar si ingenuncherea, ghemuirea sau ridicarea unei greutari mari pot determina leziunea meniscului.

La varste inaintate, pe fondul degenerarii meniscului, poate sa apara o leziune in urma unui traumatism de intensitate mica sau chiar in absenta lui. Studiile arata ca aproximativ 40% din populatia peste 65 de ani prezinta leziuni meniscale.

Simptomele rupturii de menisc

Un menisc rupt determina durere (in special la miscarile de rotatie), tumefactie si rigiditate articulara. In momentul traumatismului se poate auzi un pocnet. De asemenea, daca un fragment din meniscul rupt se detaseaza, acesta poate determina blocajul articular, impiedicand extensia completa a genunchiului.

Complicatii

O leziune de menisc poate determina instabilitate, incapacitatea de a misca normal genunchiul, cu senzatia de blocaj, sau poate determina dureri persistente articulare. De asemenea, o leziune de menisc creste riscul de a dezvolta degenerari cartilaginoase sau artroza la nivelul genunchiului afectat.

Cum se stabileste diagnosticul?

Diagnosticul este stabilit pe baza unui istoric amanuntit al traumatismului si pe baza examenului clinic al genunchiului. In cazul unei suspiciuni, este posibil sa fie necesara efectuarea unei radiografii pentru a exclude o fractura sau o alta leziune. Examinarea prin rezonanta magnetica (RMN) este necesara pentru a determina gradul si localizarea exacta a leziunii, precum si pentru a identifica alte posibile leziuni asociate.

Cum se poate trata ruptura de menisc?

In anumite tipuri de leziune, tratamentul conservator, ce consta in repaus, gheata si medicatie antiinflamatoare si antialgica este uneori suficient pentru a ameliora durerea determinata de leziunea de menisc, lasand timpul necesar vindecarii leziunii. Totusi, in alte cazuri, o leziune de menisc necesita repararea chirurgicala.

In practica, o varietate de factori sunt utilizati pentru a determina tratamentul ideal al rupturii de menisc. Unii dintre acestia includ varsta pacientului, rezultatele tratamentului conservator, daca exista alte leziuni asociate. In plus, tipul rupturii de menisc poate determina tratamentul adecvat.

Cele mai comune leziuni de menisc sunt urmatoarele:

  • leziuni in grosimea meniscului sau incomplete. O asemenea leziune este des intalnita pe imaginile RMN. Frecventa lor creste dupa varsta de 20 de ani, insa, in timpul operatiei, meniscul arata normal. Aceste leziuni sunt un semn al modificarilor degenerative timpurii ale meniscului, rar semnalizand o problema acuta. Aceste leziuni sunt stabile si nu necesita tratament chirurgical.
  • leziunile radiale ale meniscului reprezinta cel mai frecvent tip de ruptura intalnita.Aceste leziuni apar in zona avasculara a meniscului, zona in care nu exista alimentare cu sange. Astfel, capacitatea de a se vindeca este redusa. Aceste leziuni necesita tratament chirurgical, ce presupune excizia portiunii deteriorate a meniscului.
  • leziunile orizontale sunt rupturi ce se preteaza la repararea chirurgicala prin sutura marginilor. Cheia alegerii tipului de tratament pentru aceste rupturi este localizarea leziunii. In leziunile din zona vasculara a meniscului (langa marginea externa), ce au potential de vindecare, se recomanda sutura meniscala. Daca leziunea este situata mai central, in zona unde vascularizatia este deficitara, aceste leziuni nu au potential de vindecare nici in cazul unei suturi si se recomanda excizia zonei lezate (meniscectomia).
  • leziunea „in cioc de rata” este o leziune neobisnuita. Aceasta poate determina leziuni la nivelul cartilajului sau blocaj articular, avand indicatie de excizie artroscopica.
  • leziunile complexe reprezinta o combinatie de leziuni, implicand atat leziuni radiale, cat si orizontale. De obicei, prin natura complexa a leziunii, necesita excizie, insa sunt si cazuri ce permit excizia unei portiuni si repararea unor alte portiuni restante.
  • leziunea „in toarta de cos” este o leziune orizontala lunga, ce determina frecvent blocajul articular, ca urmare a rasucirii fragmentului rupt si fixarii acestuia intre suprafetele osoase. Aceste leziuni necesita tratament chirurgical de urgenta, pentru a debloca genunchiul. In functie de localizarea leziunii, ele se preteaza fie la sutura, fie la excizie.

Putem preveni o leziune de menisc?

Leziunile de menisc sunt dificil de prevenit, deoarece sunt, de cele mai multe ori, rezultatul unui eveniment traumatic, spontan, Exista, totusi, cateva masuri pe care le putem lua pentru a reduce riscul producerii unei leziuni la nivelul genunchiului. Acestea sunt:

  • mentinerea si intarirea musculaturii coapsei prin exercitii regulate
  • efectuarea incalzirii inainte de inceperea activitatilor sportive
  • odihna intre antrenamente – oboseala musculara creste riscul de accidentare
  • incaltamintea comoda si potrivita pentru tipul de activitate fizica pe care il efectuati
  • mentinerea flexibilitatii prin efectuarea exercitiilor de intindere a musculaturii
  • cresterea lenta a intensitatii si duratei antrenamentelor

Sursa: farmaciata.ro